Youth Without Youth

Filmul din aceasta seara face legatura intre timp, filosofie, vin si limba sanscrita. Ce treaba are vinul in aceasta poveste? „Tinerete fara tinerete” a fost finantat exclusiv de podgoria din California a lui Francis Ford Coppola. Sincer, nu strica unul, doua pahare de vin inainte de a vedea filmul, catalogat de multi critici ca fiind o varza ezoterica, neinscriindu-se in canoanele narative de la Hollywood.

Filmul din aceasta seara e un vis. Presupun ca stiti genul acela de vise care par extraordinar de reale, dar ceea ce se intampla este atat de incredibil incat e clar ca e doar un vis.

Filmul din aceasta seara este raspunsul lui Coppola la blockbusterele de multiplex. Nu este cel mai usor de urmarit film din lume. Te ratacesti putin in poveste, nimic nu este absolut clar, imaginile te pot zapaci destul de usor, pe scurt o experienta stranie. In niciun caz genul de film dupa care sa poti face un joc pe calculator. Sau macar un tricou COOL. Cine ar purta un tricou cu un film despre un lingvist din anii 30? Chiar daca e interpretat de Tim Roth. Cred ca nu foarte multi.

Coppola spunea la un moment dat ca atunci cand avea douazeci si ceva de ani isi dorea sa faca filme in genul lui „Tinerete fara tinerete”. In loc de asta, a facut „Nasul” si asta i-a schimbat intreaga viata. Brusc, a devenit un regizor important, in loc de regizorul experimental ce spera sa devina. „Tinerete fara tinerete” este o incercare a lui Fracis Ford Coppola de a se intoarce la inceputurile carierei sale cinematografice. Cumva destinul lui Dominic Matei, personajul principal al filmului, care incearca sa gaseasca originile limbajului, se intrepatrunde cu viata lui Coppola, care prin acest film incearca sa-si regaseasca originile cinematografice. Dupa cum chiar el recunoaste, nu poti face filme daca acestea nu sunt parte din personalitatea ta.

Din pacate, filmul a fost judecat din perspectiva productiilor anterioare ale lui Coppola, multe din ele profund realiste, profund americane si inscrise intr-un stil agreat de marile studiouri Hollywoodiene. Probabil ca toata lumea se astepta ceva cat de cat asemanator cu „Nasul”, sau macar cu „Dracula”. Nu a fost cazul. „Tinerete fara tinerete” e un film european. Poate daca ar fi fost regizat de Tim Burton ar fi fost considerat o capodopera.

Filmul este inspirat din nuvela fantastica „Tinerete fara tinerete” de Mircea Eliade. Proza fantastica a lui Eliade lasa totul la libera imaginatie a publicului cititor. Eliade nu da raspunsuri, nu ofera solutii, e magician pana la capat, nu dezvaluie trucul. Coppola pastreaza aceasta abordare. Nu apare un super computer care sa explice de ce lucrurile se intampla cum se intampla. Nu vine nimeni de la FBI, CIA, FIFA, NBA sa dea de inteles ca e o conspiratie la cel mai inalt nivel si sa ne linisteasca. „Nu va faceti probleme, guvernul stie despre ce e vorba. Dormiti linistiti.” Nu. It’s a kind of magic. Si magia nu trebuie nici explicata, nici inteleasa, doar acceptata ca pe un fapt. Tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa accepti paradigma care ti se propune, sa uiti de realitatea de zi cu zi si sa accepti pentru cateva momente ca magia exista si ca faci parte din lumea care ti se propune. Sa incerci sa fii Dominic Matei.

Coppola spunea intr-un interviu: „In principiu, sa faci un film costa atat de multi bani, incat (studiourile) vor sa faca filmele precum Coca Cola: sa scoata pe piata acelasi produs, iar si iar si iar, pentru a face bani”. Prin „Tinerete fara tinerete” Francis Ford Coppola demonstreaza ca prefera un vin bun in loc de Coca Cola.


Lolita

Lolita Poster

Zilele trecute eram intr-un bar, poate stiti de Rockstadt, beam niste berici cu o domnisoara incantatoare (de varsta legala), asa ca de 1 mai, si ma gandeam ce-as putea spune despre „Lolita”. La o alta masa se tinea un majorat. Sarbatoritul in mod sigur era decanul de varsta, fetele, cel putin, nesarind de 16 ani. In primul rand m-am bucurat ca nu au plecat cand barmanul nostru preferat, Jojo, a decis ca fundalul sonor sa fie asigurat de Johnny Cash. Dupa ce mi-a trecut valul de incantare ca inca mai exista domni si domnisoare de varste destul de fragede care asculta muzica faina, zang!, m-a pocnit: N-o sa inteleg niciodata pedofilii! Am zis!

Prin fata mea se perindau domnite cu coapsa cat incheietura mea de la mana, oarecari urme de derier si sani abia inmuguriti, topainde si pline de viata, razand necontenit de mici prostioare si glumite ca-ntre fete de varsta lor. In afara de faptul ca n-as putea tine ritmul cu ele si as deveni destul de repede frustrat de propria-mi imbatranire, ar mai interveni si cateva probleme… mai pragmatice sa le spunem. Gateste? Nu. Calca? Ma indoiesc. Spala? De ce esti nesimtit? Dupa ce ca… ai anumite beneficii sa zicem… o mai pui si la munca? Si cate alte complicatii! Vai Doamne! Da-te drept taica-sau cand iesiti la o inghetata! Fa-i buletin fals sa puteti si voi intra la un film nerecomandat minorilor, ca oamenii! O viata ingrozitor de complicata, ce mai!

„Lolita”, film regizat de Stanley Kubrick si aparut in anul 1962, e o tragicomedie bazata pe romanul omonim scris de Vladimir Nabokov. Humbert Humbert, profesor britanic de limba franceza, in varsta de 40 si ceva de ani, se indragosteste iremediabil si obsesiv de o „nimfeta” de 14 ani, dupa cum chiar Humbert o denumeste, Dolores „Lolita” Haze (in roman Lolita are 12 ani).

Din cauza restrictiilor impuse de Motion Picture Association of America la vremea respectiva, Kubrick a trebuit sa lase multe din aspectele erotice, provocatoare, sa fie completate de imaginatia privitorilor. La cativa ani dupa lansarea filmului, Stanley Kubrick a declarat ca daca ar fi realizat cat de mari erau limitarile impuse de cenzura, probabil ca nu ar mai fi facut acest film.

Desi James Mason a fost prima optiune a lui Kubrick pentru rolul lui Humbert Humbert, acesta initial a refuzat rolul deoarece era implicat intr-o productie pe Broadway. Printre cei carora li s-a oferit ulterior rolul s-au numarat: Laurence Olivier, care a refuzat rolul la sfatul agentilor sai (probabil ca nu dadea bine rolul unui pedofil pentru un actor mai degraba clasic), Peter Ustinov, David Niven, care initial a acceptat, dar apoi s-a retras din teama de a nu pierde sponsorii show-ului de televiziune „Four Star Playhouse” in care era implicat la momentul respectiv. Din fericire, in cele din urma, James Mason a renuntat la proiectul de pe Broadway si a acceptat rolul.

Cat despre rolul Lolitei, aproape 800 de copile au dat proba pentru acesta. Alegerea domnisoarei de 14 ani, Sue Lyon, a fost de bun augur, aceasta castigand premiul „Cel mai promitator debut feminin” la Premiile Globul de Aur din 1963. Din pacate nici cariera si nici viata ei nu au avut o evolutie tocmai reusita. Cateva filme de duzina, 4 casnicii esuate, dintre care una cu un puscarias condamnat pentru jaf si omor, casatorie consumata integral dupa gratii… Un fel de „Lolita se intoarce: Evolution”

Desi insusi Nabokov este creditat pentru scenariu, foarte putin din ceea ce a lucrat acesta a fost folosit in draft-ul final. Exista diferente foarte mari intre cele doua versiuni de scenariu, dar mai ales intre film si roman, multe dintre evenimente fiind complet omise, parte din ele fiind scene explicit sexuale intre Humbert si Lolita.

O alta diferenta foarte mare intre film si roman este reprezentata de extinderea rolului personajului Clare Quilty, interpretat de Peter Sellers. Kubrick a fost cunoscut drept un regizor extenuant, un tiran pe platoul de filmare. Daca trebuia sa filmeze o dubla de 50 de ori pana sa iasa asa cum a imaginat-o el, nu avea nicio retinere de la a o face. Pe langa aspectele tehnice care erau imbunatatite la fiecare dubla, efectul pe care acest mod de lucru il avea asupra actorului era extraordinar. Povestind experientele din timpul filmarilor la Eyes Wide Shut (Cu Ochii Larg Inchisi – 1999), ultimul film al lui Kubrick, Nicole Kidman spunea: „ El considera ca ceea ce se petrece cu tine, ca actor, era faptul ca iti pierzi controlul asupra simtului de sine, asupra acelei parti din tine ce te priveste din interior in timp ce interpretezi. El a simtit ca, in cele din urma, vei inceta sa te auto-cenzurezi”. Cu toate acestea nu la fel au stat lucrurile si in ceea ce il priveste pe Peter Sellers. Acestuia, Kubrick i-a lasat o libertate imensa pentru a improviza. Initial Sellers a vrut sa refuze rolul lui Quilty, considerand ca este peste puterile si talentul sau sa joace acest rol, vazandu-l pe Quilty ca pe un „cosmar fantastic, o parte homosexual, o parte dependent de droguri, o parte sadic…”. Intr-un final Kubrick a reusit sa-l convinga sa accepte rolul, poate si prin faptul ca i-a dat mana libera pentru a incalca regulile. O mare parte din scenele lui Sellers sunt complet improvizate.

Tagline-ul filmului este “How did they ever make a movie of LOLITA?”. Daca stam stramb si judecam drept, they didn’t. Personajele sunt aceleasi, povestea este similara, insa ceea ce a facut din Lolita un roman bun, nu a avut loc in film. Asta nu inseamna ca filmul este prost. Nici pe departe. Doar ca e mai mult o adaptare decat o ecranizare fidela. Chiar si in vremurile noastre o ecranizare fidela romanului lui Nabokov ar fi destul de greu de realizat. Biserica, infamii MPAA si alte agenturi straine si locale ar avea de comentat la scene intens sexuale intre un domn bine si o pustoaica de 12 ani.

Surse:
1. iMDB
2. Wikipedia
3. Walker, Alexander. Peter Sellers, Macmillan Publ. N.Y. (1981)


PHAS (Pre Heart Attack Sindrom)

Din cate am inteles din minunata presa de pe la noi, “la fiecare jumătate de oră, un român face infarct miocardic acut”. Saracu’ om.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie povestea asta imi ridica o sumedenie de intrebari.

Oare e vorba de acelasi roman? Ma gandesc ca n-o fi usor sa traiesti din infarct in infarct… Sa-ti pui ceasul cu 5 minute inainte, sa nu te ia prin surprindere.

O fi ca un fel de ciclu? Si daca e, oare omu’ sufera si de PHAS (Pre Heart Attack Sindrom)? Oare tipa la nevasta-sa si sta ciufut fara un motiv aparent?

“Ce-ai draga?”
“Eh…”
“Hai tu, zi-mi! Ce-i cu tine?”
“Cred ca tre’ sa-mi vina infarctul…”

Exista tampoane pentru infarct? Dar absorbante?

Va asteptati sa cunosc diferenta?

Oare se poate folosi si vata?

Nu stiu, zau, dar parca am o strangere de inima numai cand ma gandesc. Nu poti sa stai chiar cu inima impacata cand auzi asa povesti. Of… Mi se rupe inima. Astept cu inima la gura alte stiri despre saracu’ om.


Biserica care…

Articol pe undeva pe net acum ceva vreme:

“Preoţii nu se mai roagă, în semn de protest faţă de legalizarea islamului.”

Si brusc… nu s-a schimbat nimic. Nu a venit potopul, nu s-a pravalit cerul, nu a inviat Ceausescu, nu ne-au invadat unicornii, nem nem nem. Guys, keep up with the good work.

Da’ daca tocmai de-aia a venit criza?

Baieti, ia bagati o rugaciune d-aia faina (de la Maramu’?), sa vedem, iesim din criza?

Desi as propune un titlu mult mai atragator: “Preotii nu se mai roaga, in semn de protest fata de legalizarea islamului. Si a vazut dumnezeu ca a fost bine. Si a fost seara si a fost dimineata: zilele astea.”

Asta atitudine crestineasca: ura pentru alte religii.


Fantezie in re

FADE IN:

APARTAMENT

Un om normal, la vreo 29 de ani, asculta muzica, citind o carte.

De la un vecin se aude maneaua cu “e noapte si e tarziu viata mea”. Nu se mai poate concentra, lasa cartea pe birou si da muzica mai tare. Cineva ii bate in teava de la calorifer.

VECIN:
“Baaa, lumea se odihneste!”
EL:
“Se odihneste-n ma-ta! Maneaua nu te deranjeaza…”

Primeste un mail. Hai la intalnirea de 10 ani. Ezita.

FADE OUT.

FADE IN:

PARCARE

Zi calduroasa de vara, asfalt incins, transpiratie.

EL:
“Ma intorc Duminica seara. O sa-mi fie dor de tine…”
EA:
“Te astept. Ai grija la drum si sa ma suni cand ajungi.”
EL:
“Te mai sun si de pe drum. Stai linistita.”
EA:
“Distractie placuta!”
EL:
“Sper… Mersi, oricum. Mai mult ma duc sa ii vad pe ai mei.”
EA:
“Ei, nu poate fi atat de rau.”
EL:
“Om vedea. Hai pa.”
EA:
“Pa.”

Se saruta. El urca in masina, cauta un cd.

Conduce. E ingrozitor de cald. Geamul e deschis si totusi ii curg picaturi de transpiratie pe tample.Il depaseste cineva. Canned Heat canta in continuare Going Up the Country, dar din masina din fata se aude aceeasi manea ca mai devreme. Tampla incepe sa-i pulseze. Da muzica mai tare, dar bazaitul bassului de la masina din fata e inca deranjant. Cel din fata refuza sa mearga mai repede. Inchide geamul, desi e sufocant de cald. Ajunge la destinatie.

PARCARE RESTAURANT

Intalnirea cu fostii colegi si profesori. Ceva emotii, pupaturi, strangeri de mana. Toata lumea vorbeste cu toata lumea. Se intra in

RESTAURANT

Mese asezate ca la nunta. Toti iau loc la mese, inca se discuta.

FATA1
“Da… Si momentan lucrez la o multinationala…”
BAIATUL1 (camasa alba, pantaloni negri, barba de 3 zile, cu o fata ce arata extrem de vulgar langa el):
“Hai dom’ profesor, lasati-o-n pula mea…”
FATA2:
“Auzi tu, ce sa-mi zica secretara! Ca am…”
FATA3 (cu un album foto in mana):
“Uite tu la el, nu-ti vine sa-l mananci ce dragalas e? Manca-l-ar mama pe el”
BAIATUL2:
“Bemveu frate! Pai am si io pretentii acuma.”

In tot acest timp personajul nostru se simte din ce in ce mai ametit. Tampla ii pulseaza rapid. Pulsul se accelereaza. Incepe sa vada ca prin ceata. Migrena. Sunetul se aude amplificat de o senzatie acuta de rau. Camera se invarte cu el. Toate vocile se amesteca in capul sau, ca o furtuna. Fundal sonor pentru tot ce se petrece: manele. Oamenii danseaza. Isi fac dedicatii.

BAIATUL2:
“Pentru pretenu’ meu care a ramas baiat valabil.”
BAIATUL3:
“Pentru copilu’ lu’ Georgiana! Cea mai de gasca fata! Ha ha ha, ce-ti mai faceam in liceu…”

Rasete. La un moment dat, doborat de toate aceste senzatii, personajul nostru isi face cu greu loc prin ringul de dans catre iesire. Intre timp incepe maneaua cu “e noapte si e tarziu, viata mea”.

PARCARE RESTAURANT

Muzica se aude tare. Se prabuseste langa o masina, incepe sa planga  si sa-si zgarie fata cu unghiile in timp ce canta

EL:
“E noapte si e tarziu, viata mea, si cu tine-as vrea sa fiu…”

FADE OUT

Se aude un urlet animalic.

SFARSIT


Radio Friendly Song

“It starts off like a thousand other songs that you’ve heard before.
Except in this one they do a little do, do-do-do, doo do do dooooo.

So you try to change the station but it’s playing on every one.
A bunch of shitty ass chords and lyrics recorded by a fucking moron.

You assume that the general public is not that stupid.
You’re positive that nobody will want to listen to this.

But you are wrong

They want a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly song.

And everyone sings along in their cars and at the mall.
And at the office they all love the new radio friendly song.
Unoriginal melody.

Why did John Lennon have to be the one to get shot?
Something’s wrong.
While these douchbags are all still alive singing these ass-lickin songs.

All these fucking unoriginal pussies that don’t have anything to say.
I’m not homophobic, but this song is sooo fucking gay.

You can barely retain the vomit that’s rising in your throat.
And you assume that everyone will think that this song’s terrible.

But you are wrong

They want a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly song.

And everyone sings along in their cars and at the mall.
And at the office they all love the new radio friendly
piece of shit oh what a sucky ass piece of shit.

I’d rather shoot myself in the face than listen to this
corporate bitch singing a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly piece of shit.

God, I hate this shit.”

Couldn’t have said it better!


Despre prostie

Daca as fi ajuns profesor de romana vreodata (ceea ce nu ar fi fost exclus), l-as fi chemat pe Ghighi Bejan sa sustina monologul asta la inceputul claselor de a IX-a, in fiecare an.

“Despre prostie

Impotriva prostiei nu te poti lupta. Nici nu-ncerca. Repede te va invinge… Incercati dumneavoastra, de pilda, sa explicati soacrei cum sa aranjeze borcanele si a doua zi le veti gasi ca si cum le-ar fi pus ea acolo.

Sediul prostiei se afla in cap. Daca se afla in alta parte se numeste… hepatita… ulcer… Acestea sunt boli. Bolile dau epidemii. Impotriva epidemiilor se fac vaccinuri. De cate ori ati fost vaccinat in cap? Daca te dor picioarele, doctorii spun “Are picioarele proaste.” Daca te dor plamanii ei spun “Are plamanii prosti.” Dar daca debitezi prostii, se spune… “Totusi are cap frumos.” “Dar ce cap frumos rasare… E al meu? Al meu e oare?” Dar al cui? O clipa! Aici nu e vorba de dubii. Prostul n-are dubii. Are numai ingamfare… Si la ureche uite-o floare.

Impotriva prostiei nu exista note. Ce sa faci cu-n prost? Sa nu-l lasi sa mearga la scoala? Sa-l lasi repetent? Esti prost? Unde vrei s-ajunga?

Prostul nu rade… Se supara… Se simte…-ntr-un fel… Ceva il deranjeaza… Ceva ce n-are… Ce are el deranjeaza pe altii.

Impotriva prostiei nu exista medicamente. Nu s-au inventat. Pe lume sunt tot mai putine genii. Noroc ca prostia nu doare… Noroc bun…

Prosti… sunt peste tot. In sala… pe scena… Pe unii ii vedeti, pe altii nu. Poate nici ei nu va vad, dar v-aud. Nu-s prosti degeaba.

Impotriva prostiei nu exista legi.

“Cetateni, nu furati!”

“Cetateni, nu mintiti!”

“Cetateni, nu produceti pagube nationale!”

Dar “Cetateni, ganditi!” nu scrie nicaieri. Chiar asa… De ce-ar scrie?…

Prostia este o forma organizata de lene. Majoritatea problemelor exista pentru ca ne gandim noi la ele. Ce-mi pasa mie cum a aranjat soacra-mea borcanele? Da’ tot am s-o cert, sa nu creada ca-s prost. Pe urma, gata… Mananc… bine… Beau… suficient… Ma simt… excelent. Pot sa stau in maieu, in geam, sa mai vorbesc cu vecinii.

“Noroc vecine” “Noroc vecine” “Ce mai fac copiii?” “Merg la scoala” “Si-ai tai?” “Si-ai mei” “Bine” “Ai vazut filmele?” “Le-am vazut” “Ai citit ziarele?” “Le-am citit” “Ai vazut meciurile?” “Le-am vazut” “Hai, sanatate vecine” “Sanatate vecine”

“”Noroc vecine” “Noroc vecine” “Ce mai fac copiii?” “Merg la scoala” “Si-ai tai?” “Si-ai mei” “Bine” “Ai vazut filmele?” “Le-am vazut” “Ai citit ziarele?” “Le-am citit” “Ai citit afisul?” … “Ce afis?” “Cetateni, ganditi!” “Nu. Nu l-am citit. Pentru ca nu l-a scris nimeni” “Ai vazut meciurile?” “Le-am vazut” “Sanatate vecine” “Sanatate vecine”

“Noroc vecine” “Noroc vecine” “Ce mai fac copiii?” “Merg la scoala” “Si-ai tai?” “Si-ai mei” “Bine” “Filmele le-ai vazut? Ziarele le-ai citit? Ai vazut meciurile?”…”

Divertis 1991, valabil oricand


De ce il urasc pe Catalin Crisan

Vi s-a intamplat vreodata sa urati pe cineva fooooarte tare fara a cunoaste acea persoana? Ei bine, mie mi se intampla treaba asta cand vine vorba de Catalin Crisan. “CUM? CATALIN CRISAN? Pai e painea lui dumnezeu (sic). Nu vezi ce figura de om bland are si ce de ingerasi plutesc in jurul lui? Cum sa-l urasti pe Catalin Crisan? Vai maica si ce frumos le mai zice el… Daca pleci ia-ma si pe mine tralalalala” Ei bine, DA! Il urasc pe Catalin Crisan din toti rarunchii. I-as rupe un picior si l-as bate cu el pana ar recunoaste ca TOATE “slagarele” sunt de cacat si ca de fapt e un dobitoc infect care nu prea are treaba cu muzica. I-as tunde perisorul lui, albit de pe la 20 de ani si i l-as indesa pe gat sa nu mai jigneasca niciodata muzica. Il urasc aproape la fel de mult ca pe alt fost june prim al muzicii usoare romanesti pe nume Adrian Enache. Dar despre asta alta data. Ma rog…

De curand, printr-o intamplare nefericita, radioul meu din bucatarie a aterizat pe National FM, post de muzica pe cat de romaneasca, pe atat de proasta. Nu stiu cum s-a intamplat si sincer nici nu vreau sa stiu. Eroare de sistem. Shut down and fucking restart. In urma acestei neverosimile si groaznice petrecanii mi-a fost dat sa audiez un mai vechi slagar al mai sus mentionatului si imentionabilului. Siroparie de cacat dintr-o perioada muzicala de trista amintire. Ii zice vorbeste marea (evident, nu o sa pun nici ghilimele, nici litere mari). Sa ascultam impreuna:

Suna cunoscut? How about this one?

Cred ca deja stiti unde bat. Domnul Andrew Lloyd Weber l-ar ruga pe Jesus Christ Superstar sa-l trasneaca pe Cacalin Crisan (nu e eroare de scriere, ca sa fim clari) fix in moalele capului. Si atunci poate i-ar canta Adrian Enache treaba aia cu “Daca pleci, ia-ma si pe mine” si poate am scapa de amandoi. Numai ca domnul Andrew Lloyd Weber nu se incurca cu d-astia.

Asa ca nu am cum sa nu-l urasc pe Catalin Crisan si sa nu vreau sa-i smulg limba din gat ca sa nu mai vorbeasca atata cu marea. Nu felul in care canta, nu ceea ce canta, nu acestea sunt motivele pentru care i-as intezice lui Macalin Crisan sa mai incerce vreodata sa cante (chiar si in baie, sub dus), ci lipsa de integritate artistica si umana, acceptarea falsului in arta si batjocorirea ei, lipsa de respect pentru creatie in adevaratul sens al cuvantului, compromisul si impostura asrtistica, indiferenta fata de arta si refuzul acceptarii propriei mediocritati, imbratisarea banalului si ridicarea lui la rang de arta. Cu cat te simti mai sigur pe tine, sau mai valoros ca fiinta umana, atunci cand iti insusesti o creatie care nu-ti apartine? Cu ce te face asta mai bun in proprii-ti ochi? Faima? Fuck it as long as you know you don’t deserve it. Statut? Bani? “Ay, there’s the rub” cum ar zice un danez celebru. And what happens when everybody realizes  that you are a fraud? Where do you go from there? Presupun ca scuze se gasesc. Dar ma intreb cum te simti in fata propriei constiinte atunci cand oamenii inteleg ca din tot ce ai daruit tu, artistul,  prin arta pe care o deservesti, nimic nu a fost autentic. Pentru ca pana la urma arta nu e nici compromis, nu e nici vanitate, ci un dar al artistului pentru intreaga lume. Artistul daruieste lumii eul sau creator. Iar atunci cand acest act e rezultatul imposturii si al falsului, darul e doar o frauda patetica provocatoare de greata. In acel moment artistul este doar autodeclarat si traieste in afara artei.

Poate Catalin Crisan nu e cel mai bun exemplu in sensul asta (ai auzit bai Moga?), dar e un element reprezentativ al unei generatii care a participat intens la decaderea muzicii romanesti si la formarea gusturilor muzicale actuale. Asa ca Cataline (sic again), la mai mare, tata!


Because Romania doesn’t give a fuck

Am primit un link de la un prieten. And it goes like this:

Sa trecem peste english skills. Sa trecem peste franciza “…’s got talent”. Si in sfarsit sa trecem peste muzica. Ce ramane? Pai dragii mosului, ramane ceva ce stim de atat de multa vreme incat nici nu ne mai deranjeaza, nici macar nu ne mai gandim la chestiunea in cauza. Doamna blonda pune o intrebare legitima, la care romanasul nostru, pierdut, raspunde in doi peri, desi, pe fata i se citeste o frustrare imensa si o foarte adanca tristete. Intrebarea? “Why didn’t Romania see you?” Singurul raspuns valabil pentru intrebarea asta ar fi “Because Romania doesn’t give a fuck!” Si se poate continua pe aceeasi tema: Because Romania enjoys talentless motherfuckers who don’t know shit about music or art in general. Because Romania only cares about the pussy on the stage. “She can’t sing? Don’t know about that! But look at those tits!” Because Romania has lost its values and its respect for art and doesn’t even care about it.

Acum cativa ani, nu mai stiu exact cand, “marele” Moga a fost declarat compozitorul anului de catre unul din posturile de radio ce tin de SRR (Societatea Romana de Radiodifuziune). In acelasi an, dar inainte de decernarea premiilor cu pricina, un alt post al SRR (Romania Muzical parca) a avut o serie de emisiuni in care dezbatea si demonstra provenienta dubioasa (a se intelege plagiat) a cel putin 6 (sase) din piesele lui Moga. Cu toate acestea, Moga e inca bine mersi, unul din cei mai apreciati compozitori de cacaturi comerciale din Romania. Keep up the good work!

In aceeasi directie, am o poveste cam la fel de concludenta. In urma cu vreo 2 sau 3 ani am cantat cu trupa la un team building. La aceeasi sindrofie au fost invitate sa-si etaleze talentele Andreea Banica si pizdele de la Heaven. Sa recapitulam: o trupa de blues-rock, Andreea Banica si pizdele de la Heaven. Un paradis organizatoric. Ma rog, got good money out of it. Boooooooon. Dupa ce fiecare a aratat cam de ce s-a apucat de cantat, a venit momentul de small talk, one bourbon, one scotch and one beer si, evident, agatat. No… Ca dupa o cantare. Chitaristul nostru de pe vremea aia, baiat frumusel si cu ceva trecere la pizdet (are cravata cu Shakira si danseaza cam la fel :)), o tot fixa din priviri pe una din pizdele de la Heaven (fusta tip curea, un decolteu sa te pierzi in el, tone de machiaj, etc.). Dupa vreo 10 minute de “Coaie ce buna-i asta”, una din organizatoarele (sau orgasmizatoarele) marelui eveniment vine la om, il trage de maneca si-i zice: “Vrei? Da’ costa, sa stii?” Moment in care ne-am dat seama amandoi ca getting shitfaced had just become the only option for the evening. Which we did.

Concluzii? Noua cultura romaneasca apartine hotilor si curvelor. And Romania doesn’t give a fuck. Ai pizda si/sau ceva tupeu, ai parte. Stiu, nu rimeaza. But nothing else does anymore.

Eddie Vedder – Society

Oh, it’s a mystery to me
We have a greed with which we have agreed
And you think you have to want more than you need
Until you have it all you won’t be free

Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…

When you want more than you have
You think you need…
And when you think more than you want
Your thoughts begin to bleed
I think I need to find a bigger place
Because when you have more than you think
You need more space

Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…

There’s those thinking, more-or-less, less is more
But if less is more, how you keeping score?
Means for every point you make, your level drops
Kinda like you’re starting from the top
You can’t do that…

Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…

Society, have mercy on me
Hope you’re not angry if I disagree…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…


Fernet Blues Company – Red House