Youth Without Youth

Filmul din aceasta seara face legatura intre timp, filosofie, vin si limba sanscrita. Ce treaba are vinul in aceasta poveste? „Tinerete fara tinerete” a fost finantat exclusiv de podgoria din California a lui Francis Ford Coppola. Sincer, nu strica unul, doua pahare de vin inainte de a vedea filmul, catalogat de multi critici ca fiind o varza ezoterica, neinscriindu-se in canoanele narative de la Hollywood.

Filmul din aceasta seara e un vis. Presupun ca stiti genul acela de vise care par extraordinar de reale, dar ceea ce se intampla este atat de incredibil incat e clar ca e doar un vis.

Filmul din aceasta seara este raspunsul lui Coppola la blockbusterele de multiplex. Nu este cel mai usor de urmarit film din lume. Te ratacesti putin in poveste, nimic nu este absolut clar, imaginile te pot zapaci destul de usor, pe scurt o experienta stranie. In niciun caz genul de film dupa care sa poti face un joc pe calculator. Sau macar un tricou COOL. Cine ar purta un tricou cu un film despre un lingvist din anii 30? Chiar daca e interpretat de Tim Roth. Cred ca nu foarte multi.

Coppola spunea la un moment dat ca atunci cand avea douazeci si ceva de ani isi dorea sa faca filme in genul lui „Tinerete fara tinerete”. In loc de asta, a facut „Nasul” si asta i-a schimbat intreaga viata. Brusc, a devenit un regizor important, in loc de regizorul experimental ce spera sa devina. „Tinerete fara tinerete” este o incercare a lui Fracis Ford Coppola de a se intoarce la inceputurile carierei sale cinematografice. Cumva destinul lui Dominic Matei, personajul principal al filmului, care incearca sa gaseasca originile limbajului, se intrepatrunde cu viata lui Coppola, care prin acest film incearca sa-si regaseasca originile cinematografice. Dupa cum chiar el recunoaste, nu poti face filme daca acestea nu sunt parte din personalitatea ta.

Din pacate, filmul a fost judecat din perspectiva productiilor anterioare ale lui Coppola, multe din ele profund realiste, profund americane si inscrise intr-un stil agreat de marile studiouri Hollywoodiene. Probabil ca toata lumea se astepta ceva cat de cat asemanator cu „Nasul”, sau macar cu „Dracula”. Nu a fost cazul. „Tinerete fara tinerete” e un film european. Poate daca ar fi fost regizat de Tim Burton ar fi fost considerat o capodopera.

Filmul este inspirat din nuvela fantastica „Tinerete fara tinerete” de Mircea Eliade. Proza fantastica a lui Eliade lasa totul la libera imaginatie a publicului cititor. Eliade nu da raspunsuri, nu ofera solutii, e magician pana la capat, nu dezvaluie trucul. Coppola pastreaza aceasta abordare. Nu apare un super computer care sa explice de ce lucrurile se intampla cum se intampla. Nu vine nimeni de la FBI, CIA, FIFA, NBA sa dea de inteles ca e o conspiratie la cel mai inalt nivel si sa ne linisteasca. „Nu va faceti probleme, guvernul stie despre ce e vorba. Dormiti linistiti.” Nu. It’s a kind of magic. Si magia nu trebuie nici explicata, nici inteleasa, doar acceptata ca pe un fapt. Tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa accepti paradigma care ti se propune, sa uiti de realitatea de zi cu zi si sa accepti pentru cateva momente ca magia exista si ca faci parte din lumea care ti se propune. Sa incerci sa fii Dominic Matei.

Coppola spunea intr-un interviu: „In principiu, sa faci un film costa atat de multi bani, incat (studiourile) vor sa faca filmele precum Coca Cola: sa scoata pe piata acelasi produs, iar si iar si iar, pentru a face bani”. Prin „Tinerete fara tinerete” Francis Ford Coppola demonstreaza ca prefera un vin bun in loc de Coca Cola.