De Sarbatori

Si uite ca a venit si Craciunul… Aceasta sarbatoare magica a aglomeratiei, cozilor, nesimtirii si consumului excesiv de orice se poate consuma. A venit si, ca de obicei, m-a prins total nepregatit. Cu banii nu stau foarte bine, chef de stat la coada nu am avut niciodata, la cadouri nu prea ma pricep (adica niciodata nu am stiut ce e mai potrivit sa cumpar pentru cineva, asa ca in general m-am rezumat la carti) si nici nu ninge. Se inghesuie oamenii la cumparaturi de parca sunt obligati sa termine toate stocurile posibile si imposibile din toate magazinele din lume.

Parca si vad o discutie intre Maria si Iosif:

Maria: Auzi ma Iosif, noi ce-i luam lu asta micu’ de Craciun?

Iosif: Lasa tu Marie, nu i-a luat Ta-su destul? Ce sa-i iei ca are de toate?

Maria: Da ma Iosife ma dar se bucura si El saracul, ca-i mititel infasatel.

Iosif: Si ce sa-i iau tu? Jucarele? Iar sa se sperie copiii de el ca le face sa leviteze? Si tu-ti dai seama ce coada e acuma? Lasa tu Marie ca poate mai vin aia trei veri ai tai din Dubai si-i aduc ceva.

Inainte lucrurile erau mai simple.

Am ajuns la un punct culminant al consumerismului. Muncim sa facem bani sa-i dam pe prostii. De cel putin jumatate din lucrurile pe care le cumparam nu avem nevoie. Si mai mult decat atat, cred ca ne-ar fi mai bine fara ele.

Zilele trecute imi povestea cineva cum ca nevasta unui mare bogatan a facut o criza de panica cu finalitate hipocratica. De ce? Pentru ca nu mai au profituri de 100.000 (una suta mii) de euro lunar, ci de 60.000. Adica au ramas fara bani! Si tocmai acum de sarbatori!

La un nivel mult mai mic si noi, oameni care traim dintr-un salariu mai mult sau mai putin decent, avem cam aceleasi reactii. “N-AM DESTUI BANI DE SARBATORI! CE MA FAC?” Te duci in ma-ta e singurul raspuns care-mi vine in minte. NU trebuie sa te indopi ca un porc, NU trebuie sa-i faci lu’ ala micu toate poftele, NU trebuie sa exagerezi in tot ce faci numai pentru ca e Craciun.

In schimb ai putea sa te gandesti ca in timp ce tu mananci si ti se face rau si ajungi la spital pentru o sarmaloctomie pentru ca esti plin pana in gat, in cartierul sau in orasul tau sigur exista o multime de oameni care papa traditionala paine veche cu untura. Si sunt convins ca pe unii dintre ei ii stii. Dar de Craciun te cam doare in cur de restul lumii. “Lasa-ma frate ca-i Craciunu’! Lasa-ma sa ma linistesc si eu!”

Aia de la TV spun ca oamenii sunt mai buni de Craciun. O pula! Oamenii sunt EXTREM de egoisti de Craciun. Si sunt mai rai unii cu altii ca in orice alta perioada a anului.  Spiritul sarbatorilor? HA HA!

“Da eu fac asa si pe dincolo si nu sunt asa cum spui tu.” Mdea… Poate ca esti. Desi… ma rog… Numai ca tu nu esti de ajuns.

Dar gata! Ajunge atata critica!

Sarbatori moderate!

Advertisements

One response to “De Sarbatori

  • Elena Belciu

    Citesc ce ai scris. Ma uit unde sa iti las un semn de viata ca am trecut si eu pe aici si vad o casuta in care scria “Comenteaza De Sarbatori” (titlul articolasului tau fiind “De sarbatori”… ca daca se numea “Fara comentarii” trebuia sa dau clic pe “Comenteaza Fara comentarii” ca sa las doua vorbe… ma-ntelegi?)

    In fine… sa trec la subiect. Buna treaba cu blogurile per total. Dupa gustul meu, putin cam alienatoare, dar buna in esenta (cel putin defulatoriu, as zice).

    Asa as mai fi povestit, de pilda, niste treburi aseara si n-aveam cui… treburi de interes general desigur, cum ar fi faptul ca desi nu ninge (deh’ incalzire globala) este destul de frig si boschetarii au iesit de pe unde isi faceau veacul si s-au mutat in centru (a se citi Centrul Capitalei… ala cu luminite si fite). Mai precis aseara pe la un 9, din motive crizo-economico-bancare, intru in incinta unei celebre banci din Piata Romana (incinta securizata desigur) sa scot si eu ca omul bani de intretinere (mi-a zis mie mama ca nu e bine sa intru cu datorii in anu’ nou). Destul de intuneric in holul bancii (s-o fi ars becul, zic…), “introbag” cardul in “tonomat”… usurel imi dau seama ca aerul e cam inchis… hmmmmm… mirosea a pisat…introduc pinul, mirosul persista, cind sa scot banii aud un horcait si apoi direct un tipat… “tonomatul” il trezise pe boschetarul care dormea in banca, dupa ce in prealabil sparsese becul de siguranta si se pisase probabil pe toti peretii… rusinoasa din fire cum ma stii (vorba lu’ nenea Iancu), tresar… “tonomatul” huruia sa-mi scuipe banii, boschetarul horcaia sa-mi scuipe o flegma sau ceva asemanator de neasemuit, iar eu nu ma puteam gindi decit ca puuuuuuute ingrozitor a pisat… Boschearul continua sa tipe… refuz sa ma uit la el… toata banca duhneste a pisat… imi scot banii si incerc sa ies… surpriza! usa e blocata… ma pierd cu firea… afara plin de pompieri, jandarmi, paramedici… era incendiu in cladire… eu inauntru cu boschetaru care urla… gasesc in sfirsit butonul, deschid usa. ies. ma indrept spre o masina de politie si-mi spun oful… sint salvata (a se citi “salvata de miros”). Pe drum inspre casa PARANOIA…DACA MA GASESTE BOSCHETARU… SAU ALTI BOSCHETARI… E PLIN DE BOSCHETARI SI TOTI SE CUNOSC PROBABIL INTRE EI SI TOT LA FEL DE PROBABIL COMUNICA TELEPATIC DECI BOSCHETARUL DE LA METROU SIGUR DEJA STIE CA AM TRIMIS POLITIA IN BANCA… (apropos… cam impropriu spus “boschetri” prin centru… hai sa convenim sa le zicem “bancari” sau mai bine “bancheri”… ar fi mai protrivit in context… iar daca vor fi fiind unii si pe-acolo pe la Casa Poporului, sa le zicem pur si simplu “parlamentari”).

    Of, Doamne! Ma duc acasa. Urati-mi noroc!

    Imbratisari si numai “succesuri”!
    Elena

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: