“Preoţii nu se mai roagă, în semn de protest faţă de legalizarea islamului.”
Si brusc… nu s-a schimbat nimic. Nu a venit potopul, nu s-a pravalit cerul, nu a inviat Ceausescu, nu ne-au invadat unicornii, nem nem nem. Guys, keep up with the good work.
Da’ daca tocmai de-aia a venit criza?
Baieti, ia bagati o rugaciune d-aia faina (de la Maramu’?), sa vedem, iesim din criza?
Desi as propune un titlu mult mai atragator: “Preotii nu se mai roaga, in semn de protest fata de legalizarea islamului. Si a vazut dumnezeu ca a fost bine. Si a fost seara si a fost dimineata: zilele astea.”
Asta atitudine crestineasca: ura pentru alte religii.
Un om normal, la vreo 29 de ani, asculta muzica, citind o carte.
De la un vecin se aude maneaua cu “e noapte si e tarziu viata mea”. Nu se mai poate concentra, lasa cartea pe birou si da muzica mai tare. Cineva ii bate in teava de la calorifer.
VECIN:
“Baaa, lumea se odihneste!”
EL:
“Se odihneste-n ma-ta! Maneaua nu te deranjeaza…”
Primeste un mail. Hai la intalnirea de 10 ani. Ezita.
FADE OUT.
FADE IN:
PARCARE
Zi calduroasa de vara, asfalt incins, transpiratie.
EL:
“Ma intorc Duminica seara. O sa-mi fie dor de tine…”
EA:
“Te astept. Ai grija la drum si sa ma suni cand ajungi.”
EL:
“Te mai sun si de pe drum. Stai linistita.”
EA:
“Distractie placuta!”
EL:
“Sper… Mersi, oricum. Mai mult ma duc sa ii vad pe ai mei.”
EA:
“Ei, nu poate fi atat de rau.”
EL:
“Om vedea. Hai pa.”
EA:
“Pa.”
Se saruta. El urca in masina, cauta un cd.
Conduce. E ingrozitor de cald. Geamul e deschis si totusi ii curg picaturi de transpiratie pe tample.Il depaseste cineva. Canned Heat canta in continuare Going Up the Country, dar din masina din fata se aude aceeasi manea ca mai devreme. Tampla incepe sa-i pulseze. Da muzica mai tare, dar bazaitul bassului de la masina din fata e inca deranjant. Cel din fata refuza sa mearga mai repede. Inchide geamul, desi e sufocant de cald. Ajunge la destinatie.
PARCARE RESTAURANT
Intalnirea cu fostii colegi si profesori. Ceva emotii, pupaturi, strangeri de mana. Toata lumea vorbeste cu toata lumea. Se intra in
RESTAURANT
Mese asezate ca la nunta. Toti iau loc la mese, inca se discuta.
FATA1
“Da… Si momentan lucrez la o multinationala…”
BAIATUL1 (camasa alba, pantaloni negri, barba de 3 zile, cu o fata ce arata extrem de vulgar langa el):
“Hai dom’ profesor, lasati-o-n pula mea…”
FATA2:
“Auzi tu, ce sa-mi zica secretara! Ca am…”
FATA3 (cu un album foto in mana):
“Uite tu la el, nu-ti vine sa-l mananci ce dragalas e? Manca-l-ar mama pe el”
BAIATUL2:
“Bemveu frate! Pai am si io pretentii acuma.”
In tot acest timp personajul nostru se simte din ce in ce mai ametit. Tampla ii pulseaza rapid. Pulsul se accelereaza. Incepe sa vada ca prin ceata. Migrena. Sunetul se aude amplificat de o senzatie acuta de rau. Camera se invarte cu el. Toate vocile se amesteca in capul sau, ca o furtuna. Fundal sonor pentru tot ce se petrece: manele. Oamenii danseaza. Isi fac dedicatii.
BAIATUL2:
“Pentru pretenu’ meu care a ramas baiat valabil.”
BAIATUL3:
“Pentru copilu’ lu’ Georgiana! Cea mai de gasca fata! Ha ha ha, ce-ti mai faceam in liceu…”
Rasete. La un moment dat, doborat de toate aceste senzatii, personajul nostru isi face cu greu loc prin ringul de dans catre iesire. Intre timp incepe maneaua cu “e noapte si e tarziu, viata mea”.
PARCARE RESTAURANT
Muzica se aude tare. Se prabuseste langa o masina, incepe sa planga si sa-si zgarie fata cu unghiile in timp ce canta
EL:
“E noapte si e tarziu, viata mea, si cu tine-as vrea sa fiu…”
“It starts off like a thousand other songs that you’ve heard before.
Except in this one they do a little do, do-do-do, doo do do dooooo.
So you try to change the station but it’s playing on every one.
A bunch of shitty ass chords and lyrics recorded by a fucking moron.
You assume that the general public is not that stupid.
You’re positive that nobody will want to listen to this.
But you are wrong
They want a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly song.
And everyone sings along in their cars and at the mall.
And at the office they all love the new radio friendly song.
Unoriginal melody.
Why did John Lennon have to be the one to get shot?
Something’s wrong.
While these douchbags are all still alive singing these ass-lickin songs.
All these fucking unoriginal pussies that don’t have anything to say.
I’m not homophobic, but this song is sooo fucking gay.
You can barely retain the vomit that’s rising in your throat.
And you assume that everyone will think that this song’s terrible.
But you are wrong
They want a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly song.
And everyone sings along in their cars and at the mall.
And at the office they all love the new radio friendly
piece of shit oh what a sucky ass piece of shit.
I’d rather shoot myself in the face than listen to this
corporate bitch singing a stupid mother-fucking,
lame cock-sucking, cookie-cutter,
radio friendly piece of shit.
Daca as fi ajuns profesor de romana vreodata (ceea ce nu ar fi fost exclus), l-as fi chemat pe Ghighi Bejan sa sustina monologul asta la inceputul claselor de a IX-a, in fiecare an.
“Despre prostie
Impotriva prostiei nu te poti lupta. Nici nu-ncerca. Repede te va invinge… Incercati dumneavoastra, de pilda, sa explicati soacrei cum sa aranjeze borcanele si a doua zi le veti gasi ca si cum le-ar fi pus ea acolo.
Sediul prostiei se afla in cap. Daca se afla in alta parte se numeste… hepatita… ulcer… Acestea sunt boli. Bolile dau epidemii. Impotriva epidemiilor se fac vaccinuri. De cate ori ati fost vaccinat in cap? Daca te dor picioarele, doctorii spun “Are picioarele proaste.” Daca te dor plamanii ei spun “Are plamanii prosti.” Dar daca debitezi prostii, se spune… “Totusi are cap frumos.” “Dar ce cap frumos rasare… E al meu? Al meu e oare?” Dar al cui? O clipa! Aici nu e vorba de dubii. Prostul n-are dubii. Are numai ingamfare… Si la ureche uite-o floare.
Impotriva prostiei nu exista note. Ce sa faci cu-n prost? Sa nu-l lasi sa mearga la scoala? Sa-l lasi repetent? Esti prost? Unde vrei s-ajunga?
Prostul nu rade… Se supara… Se simte…-ntr-un fel… Ceva il deranjeaza… Ceva ce n-are… Ce are el deranjeaza pe altii.
Impotriva prostiei nu exista medicamente. Nu s-au inventat. Pe lume sunt tot mai putine genii. Noroc ca prostia nu doare… Noroc bun…
Prosti… sunt peste tot. In sala… pe scena… Pe unii ii vedeti, pe altii nu. Poate nici ei nu va vad, dar v-aud. Nu-s prosti degeaba.
Impotriva prostiei nu exista legi.
“Cetateni, nu furati!”
“Cetateni, nu mintiti!”
“Cetateni, nu produceti pagube nationale!”
Dar “Cetateni, ganditi!” nu scrie nicaieri. Chiar asa… De ce-ar scrie?…
Prostia este o forma organizata de lene. Majoritatea problemelor exista pentru ca ne gandim noi la ele. Ce-mi pasa mie cum a aranjat soacra-mea borcanele? Da’ tot am s-o cert, sa nu creada ca-s prost. Pe urma, gata… Mananc… bine… Beau… suficient… Ma simt… excelent. Pot sa stau in maieu, in geam, sa mai vorbesc cu vecinii.
Vi s-a intamplat vreodata sa urati pe cineva fooooarte tare fara a cunoaste acea persoana? Ei bine, mie mi se intampla treaba asta cand vine vorba de Catalin Crisan. “CUM? CATALIN CRISAN? Pai e painea lui dumnezeu (sic). Nu vezi ce figura de om bland are si ce de ingerasi plutesc in jurul lui? Cum sa-l urasti pe Catalin Crisan? Vai maica si ce frumos le mai zice el… Daca pleci ia-ma si pe mine tralalalala” Ei bine, DA! Il urasc pe Catalin Crisan din toti rarunchii. I-as rupe un picior si l-as bate cu el pana ar recunoaste ca TOATE “slagarele” sunt de cacat si ca de fapt e un dobitoc infect care nu prea are treaba cu muzica. I-as tunde perisorul lui, albit de pe la 20 de ani si i l-as indesa pe gat sa nu mai jigneasca niciodata muzica. Il urasc aproape la fel de mult ca pe alt fost june prim al muzicii usoare romanesti pe nume Adrian Enache. Dar despre asta alta data. Ma rog…
De curand, printr-o intamplare nefericita, radioul meu din bucatarie a aterizat pe National FM, post de muzica pe cat de romaneasca, pe atat de proasta. Nu stiu cum s-a intamplat si sincer nici nu vreau sa stiu. Eroare de sistem. Shut down and fucking restart. In urma acestei neverosimile si groaznice petrecanii mi-a fost dat sa audiez un mai vechi slagar al mai sus mentionatului si imentionabilului. Siroparie de cacat dintr-o perioada muzicala de trista amintire. Ii zice vorbeste marea (evident, nu o sa pun nici ghilimele, nici litere mari). Sa ascultam impreuna:
Suna cunoscut? How about this one?
Cred ca deja stiti unde bat. Domnul Andrew Lloyd Weber l-ar ruga pe Jesus Christ Superstar sa-l trasneaca pe Cacalin Crisan (nu e eroare de scriere, ca sa fim clari) fix in moalele capului. Si atunci poate i-ar canta Adrian Enache treaba aia cu “Daca pleci, ia-ma si pe mine” si poate am scapa de amandoi. Numai ca domnul Andrew Lloyd Weber nu se incurca cu d-astia.
Asa ca nu am cum sa nu-l urasc pe Catalin Crisan si sa nu vreau sa-i smulg limba din gat ca sa nu mai vorbeasca atata cu marea. Nu felul in care canta, nu ceea ce canta, nu acestea sunt motivele pentru care i-as intezice lui Macalin Crisan sa mai incerce vreodata sa cante (chiar si in baie, sub dus), ci lipsa de integritate artistica si umana, acceptarea falsului in arta si batjocorirea ei, lipsa de respect pentru creatie in adevaratul sens al cuvantului, compromisul si impostura asrtistica, indiferenta fata de arta si refuzul acceptarii propriei mediocritati, imbratisarea banalului si ridicarea lui la rang de arta. Cu cat te simti mai sigur pe tine, sau mai valoros ca fiinta umana, atunci cand iti insusesti o creatie care nu-ti apartine? Cu ce te face asta mai bun in proprii-ti ochi? Faima? Fuck it as long as you know you don’t deserve it. Statut? Bani? “Ay, there’s the rub” cum ar zice un danez celebru. And what happens when everybody realizes that you are a fraud? Where do you go from there? Presupun ca scuze se gasesc. Dar ma intreb cum te simti in fata propriei constiinte atunci cand oamenii inteleg ca din tot ce ai daruit tu, artistul, prin arta pe care o deservesti, nimic nu a fost autentic. Pentru ca pana la urma arta nu e nici compromis, nu e nici vanitate, ci un dar al artistului pentru intreaga lume. Artistul daruieste lumii eul sau creator. Iar atunci cand acest act e rezultatul imposturii si al falsului, darul e doar o frauda patetica provocatoare de greata. In acel moment artistul este doar autodeclarat si traieste in afara artei.
Poate Catalin Crisan nu e cel mai bun exemplu in sensul asta (ai auzit bai Moga?), dar e un element reprezentativ al unei generatii care a participat intens la decaderea muzicii romanesti si la formarea gusturilor muzicale actuale. Asa ca Cataline (sic again), la mai mare, tata!
Am primit un link de la un prieten. And it goes like this:
Sa trecem peste english skills. Sa trecem peste franciza “…’s got talent”. Si in sfarsit sa trecem peste muzica. Ce ramane? Pai dragii mosului, ramane ceva ce stim de atat de multa vreme incat nici nu ne mai deranjeaza, nici macar nu ne mai gandim la chestiunea in cauza. Doamna blonda pune o intrebare legitima, la care romanasul nostru, pierdut, raspunde in doi peri, desi, pe fata i se citeste o frustrare imensa si o foarte adanca tristete. Intrebarea? “Why didn’t Romania see you?” Singurul raspuns valabil pentru intrebarea asta ar fi “Because Romania doesn’t give a fuck!” Si se poate continua pe aceeasi tema: Because Romania enjoys talentless motherfuckers who don’t know shit about music or art in general. Because Romania only cares about the pussy on the stage. “She can’t sing? Don’t know about that! But look at those tits!” Because Romania has lost its values and its respect for art and doesn’t even care about it.
Acum cativa ani, nu mai stiu exact cand, “marele” Moga a fost declarat compozitorul anului de catre unul din posturile de radio ce tin de SRR (Societatea Romana de Radiodifuziune). In acelasi an, dar inainte de decernarea premiilor cu pricina, un alt post al SRR (Romania Muzical parca) a avut o serie de emisiuni in care dezbatea si demonstra provenienta dubioasa (a se intelege plagiat) a cel putin 6 (sase) din piesele lui Moga. Cu toate acestea, Moga e inca bine mersi, unul din cei mai apreciati compozitori de cacaturi comerciale din Romania. Keep up the good work!
In aceeasi directie, am o poveste cam la fel de concludenta. In urma cu vreo 2 sau 3 ani am cantat cu trupa la un team building. La aceeasi sindrofie au fost invitate sa-si etaleze talentele Andreea Banica si pizdele de la Heaven. Sa recapitulam: o trupa de blues-rock, Andreea Banica si pizdele de la Heaven. Un paradis organizatoric. Ma rog, got good money out of it. Boooooooon. Dupa ce fiecare a aratat cam de ce s-a apucat de cantat, a venit momentul de small talk, one bourbon, one scotch and one beer si, evident, agatat. No… Ca dupa o cantare. Chitaristul nostru de pe vremea aia, baiat frumusel si cu ceva trecere la pizdet (are cravata cu Shakira si danseaza cam la fel ), o tot fixa din priviri pe una din pizdele de la Heaven (fusta tip curea, un decolteu sa te pierzi in el, tone de machiaj, etc.). Dupa vreo 10 minute de “Coaie ce buna-i asta”, una din organizatoarele (sau orgasmizatoarele) marelui eveniment vine la om, il trage de maneca si-i zice: “Vrei? Da’ costa, sa stii?” Moment in care ne-am dat seama amandoi ca getting shitfaced had just become the only option for the evening. Which we did.
Concluzii? Noua cultura romaneasca apartine hotilor si curvelor. And Romania doesn’t give a fuck. Ai pizda si/sau ceva tupeu, ai parte. Stiu, nu rimeaza. But nothing else does anymore.
Eddie Vedder – Society
Oh, it’s a mystery to me
We have a greed with which we have agreed
And you think you have to want more than you need
Until you have it all you won’t be free
Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…
When you want more than you have
You think you need…
And when you think more than you want
Your thoughts begin to bleed
I think I need to find a bigger place
Because when you have more than you think
You need more space
Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…
There’s those thinking, more-or-less, less is more
But if less is more, how you keeping score?
Means for every point you make, your level drops
Kinda like you’re starting from the top
You can’t do that…
Society, you’re a crazy breed
Hope you’re not lonely without me…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…
Society, have mercy on me
Hope you’re not angry if I disagree…
Society, crazy indeed
Hope you’re not lonely without me…
Zicea un insomniac pe un blog ca “acum lumea se gindeşte la somaj, la intretinere, aia mai nefericiti la titele lu’ braileanca…”. OK. Atata vreme cat poti trai cu ideea ca destinul tau e condus de niste oameni care nu au nimic in comun cu dorintele tale, cu sufletul tau, cu trairile si aspiratiile tale, inseamna ca totul merge cat se poate de bine si ca deja poti sa mori linistit, ai facut tot ce-ti statea in putere sa-ti creezi realitatea perfecta. Atata timp cat accepti supus ca viata sa-si urmeze cursul, pentru ce te-ai mai da jos din pat? Pur si simplu pentru ca daca tot te-ai nascut trebuie sa faci ceva ca sa nu te plictisesti pana mori? Tinem cu orice pret sa infirmam teoria evolutiei. Din punctul asta de vedere evolutia are un singur punct terminus: totalitarism, urmat de (auto)exterminare. E singura modalitate prin care se poate termina totul.
Gandeste-te, cititorule. Atata vreme cat exista o putere, aceasta reprezinta si o constrangere. Prin legi, prin inducerea unor modele de (con)vietuire, prin media, etc. Nu pot sa spun ca nu sunt de acord, intr-o oarecare masura, cu asta. E sigura modalitate probata de a tine in frau o cantitate mare de oameni. Termenul de cantitate nu e folosit intamplator. In momentul in care societatea se obisnuieste cu un anumit mod de viata, atunci actiunile ii sunt cel putin previzibile. De aici pana la un control al maselor nu mai e nici macar un pas. Cu atat mai putin de la constrangere la transformarea acesteia intr-o ignoranta, care de la autoimpusa devine naturala. Rezulta ca avem nevoie de conducere, respectiv constrangere. Pentru ca singuri nu ne putem controla. Dar de la a considera natural controlul si pana la a-l accepta orbeste, pana la nivelul in care statul e fiecare dintre noi pentru ca altceva nu stim si chiar daca aflam, refuzam sa constientizam doar pentru ca e mai comod, e o cale indezirabila si umilitoare.
Repet. Controlul e mai mult decat necesar pentru ca suntem animale si avem nevoie de dresor. Pentru ca viata nu mai o scena de ceva vreme. E un circ ridicol. Tot atat de necesara e si manipularea. Primul gand care si-ar putea face loc printre sinapse ar fi, in mod normal, “pai asta inseamna ca nimic nu se schimba niciodata.” Corect. Orice forma de conducere se va baza pe constrangere si manipulare pentru a putea controla masele. Conteaza doar in ce constau constrangerea si manipularea. Libertatea de fapt nu exista. Exista lupta pentru o oarecare senzatie de libertate. Nu libertatea ne implineste, ci lupta pentru ea. Si daca e sa ne gandim si mai departe, nici macar asta nu conteaza. E o problema de standard, implicit de multime. Atata vreme cat oamenii vor putin, putin li se va da (rezultat la care se ajunge tot prin constrangere si manipulare). Problema vine de la cei care vor mai mult decat o intretinere, un somaj sau tatele lu’ braileanca.
Oare asta sa insemne?
"To be, or not to be: that is the question:
Whether 'tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune,
Or to take arms against a sea of troubles,
And by opposing end them? To die: to sleep;
No more; and by a sleep to say we end
The heart-ache and the thousand natural shocks
That flesh is heir to, 'tis a consummation
Devoutly to be wish'd. To die, to sleep;
To sleep: perchance to dream: ay, there's the rub;
For in that sleep of death what dreams may come
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause: there's the respect
That makes calamity of so long life;
For who would bear the whips and scorns of time,
The oppressor's wrong, the proud man's contumely,
The pangs of despised love, the law's delay,
The insolence of office and the spurns
That patient merit of the unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscover'd country from whose bourn
No traveller returns, puzzles the will
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?
Thus conscience does make cowards of us all;
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o'er with the pale cast of thought,
And enterprises of great pith and moment
With this regard their currents turn awry,
And lose the name of action.""
“In this proud land we grew up strong
We were wanted all along
I was taught to fight, taught to win
I never thought I could fail
No fight left or so it seems
I am a man whose dreams have all deserted
I’ve changed my face, I’ve changed my name
But no one wants you when you lose
Don’t give up
‘cos you have friends
Don’t give up
You’re not beaten yet
Don’t give up
I know you can make it good
Though I saw it all around
Never thought I could be affected
Thought that we’d be the last to go
It is so strange the way things turn
Drove the night toward my home
The place that I was born, on the lakeside
As daylight broke, I saw the earth
The trees had burned down to the ground
Don’t give up
You still have us
Don’t give up
We don’t need much of anything
Don’t give up
’cause somewhere there’s a place
Where we belong
Rest your head
You worry too much
It’s going to be alright
When times get rough
You can fall back on us
Don’t give up
Please don’t give up
‘got to walk out of here
I can’t take anymore
Going to stand on that bridge
Keep my eyes down below
Whatever may come
And whatever may go
That river’s flowing
That river’s flowing
Moved on to another town
Tried hard to settle down
For every job, so many men
So many men no-one needs
Don’t give up
’cause you have friends
Don’t give up
You’re not the only one
Don’t give up
No reason to be ashamed
Don’t give up
You still have us
Don’t give up now
We’re proud of who you are
Don’t give up
You know it’s never been easy
Don’t give up
’cause I believe there’s the a place
There’s a place where we belong”
), o tot fixa din priviri pe una din pizdele de la Heaven (fusta tip curea, un decolteu sa te pierzi in el, tone de machiaj, etc.). Dupa vreo 10 minute de “Coaie ce buna-i asta”, una din organizatoarele (sau orgasmizatoarele) marelui eveniment vine la om, il trage de maneca si-i zice: “Vrei? Da’ costa, sa stii?” Moment in care ne-am dat seama amandoi ca getting shitfaced had just become the only option for the evening. Which we did.
